home

Istoric machiaj mireasa.

Avem dovezi clare ca egiptenii foloseau machiajul la nunta. Ei considerau frumusetea ca pe un semn de sfintenie si cu cat rangul social era mai inalt, cu atat machiajul era mai elaborat.

scena din Egipt

Pentru conturarea ochilor, egiptenii foloseau galena, care este un mineral de culoare neagra sau albastru inchis, pe baza de
sulfit de plumb. Ei incercau sa dea o forma de aluna, care seamana cu ochiul de vultur, atribuit zeului Horus. Ochii puteau fi machiati cu verde prin folosirea malachitului. Intr-o stela din vremea lui Ramses al doilea se spune ca mireasa si-a pregatit fata pentru a fi frumoasa, ca o zeita si faraonului i-a placut. Una din slujnicele de la palat a fost raspunzatore de machierea miresei.

La grecii antici intalnim termenul „kosmetikos” cu un sens ceva mai larg decat al cuvantului modern, si care desemna armonie, ordine si serenitate.

machiaj la greci

Femeile elene considerau ca sunt la moda daca folosesc un fond de ten care sa le dea un complex palid, aproape de culoarea alba. Ele foloseau pentru prepararea fondului de ten un amestec de pudra de creta cu oxid de plumb, numita fucus, nefiind constiente de toxicitatea produsului. De asemenea, sprancenele unite erau la mare trecere si se obtineau prin ingrosarea cu un preparat din cenusa si oxid de antimoniu (stibiu). Eyeliner-ul era la moda si atunci si grecoaicele isi conturau ochii utilizand un preparat din funingine sau cenusa de carbune. In ziua nuntii, obiceiul in Sparta o obliga pe mireasa sa se tunda scurt, baieteste, se se machieze cu fond de ten alb si contur negru-albastrui la ochi. Ateniencele nu erau obligate sa se tunda si foloseau uleiul de masline pentru a pregati atat parul cat si fata pentru ceremonie si fondul de ten alb era nelipsit.

La romani machiajul capata un caracter mai „democratic” in sensul ca orice femeie, indiferent de patura sociala din care provenea, se putea machia, chiar si sclavele sau prostituatele. Machiajul nu mai este apanajul celor bogati.

femeie romana

Se consemneaza ca existau produse de calitate variata si cu preturi pentru toate pungile. Produse de machiaj erau importate din China, Germania sau Galia. Machiajul era practicat in camere speciale, in care barbatii nu aveau acces.

Apare ideea ca folosirea in exces a machiajului este condamnabila, pentru ca este uzitata de femeile imorale si pare o inselatorie. Vestalele nu se machiau. Plinius Cel Batran spune ca femeile frumoase au genele lungi si ca excesele trupesti duc la caderea genelor, asa ca recomanda tinerelor sa se pastreze caste.

Romancele considerau de bun gust ca tenul sa fie palid si obrajii rosii. Pentru asta preparau un fond de ten alb pe baza de pudra de creta si uneori cu plumb alb desi stiau ca este toxic. Pentru blush se prepara fardul de obraz din vermillion din Tyre (Liban), petale de trandafir si creta rosie si niste plante din familia Boraginaceae numite Alkanet. Miresele se pregateau cu multe ore inainte de ceremonie fiind ajutate de „cosmetae”, sclave specializate in machiaj ce aplicau cu un betigas din fildes sau sticla fard de pleoape de culoare verde, preparat din malachit sau de culoare albastra, preparat din azurit. Ele ingrosau sprancenele cu amestec de cenusa si sofran intr-o baza grasa.

In epoca medievala, in Europa, biserica ia atitudine impotriva folosirii cosmeticelor si a fardurilor acuzand femeile de cadere in pacatul vanitatii si permite utilizarea acestora numai de catre femeile bolnave sau de catre prostituate. In continuare tenul palid este apreciat ca fiind aristocratic, in timp ce femeile de la tara se bronzeaza natural si sunt desconsiderate pentru tenul inchis la culoare. Elisabeta I, regina Angliei pozeaza pentru cele cateva tablouri cunoscute purtand fond de ten alb si fard de obraz roz, de asemenea isi subtiaza sprancenele. Datorita presiunii bisericii, tinerele mirese ajungeau in fata altarului fara prea mult machiaj, avand doar fard in obraz, care sa le dea o nuanta de roz.

Dupa perioada Iluminismului si a revolutiei franceze parul ajunge sa fie cel mai important accesoriu al unei femei din lumea buna, suferind constructii savante, pe mai multe etaje. Machiajul redevine la moda, in Franta si este adoptat si de barbati. Tenul alb rezultat al aplicarii fondului de ten alb este intotdeauna preferabil unui ten natural, mai ales pentru cei cu statut social inalt. Cu cat machiajul este mai evident, cu atat este mai apreciat.

machiaj la anul 1800

In Anglia machiajul este mai putin strident. In Franta, mireasa isi penseaza sprancenele in forma rotunda, ca de semiluna, se vopseste cu alb pe fata, in mai multe straturi, isi pune rosu in obraji si isi inroseste buzele inainte de a iesi din casa. Pe obrazul stang mireasa purta un petec mic de material textil, lipit pe piele, in forma de stea sau de inimioara si care arata ca este logodita.

Pentru epoca moderna este interesant de vizitat acest site  care este o frantura de istorie in domeniul machiajului pentru film.